Managementul resurselor umane în contexte internaționale

În contextul globalizării, detașarea personalului unei companii dintr-o țară în alta a devenit o practică aproape “cotidiană”. Acest lucru face necesarăînțelegerea foarte bine a diferitelor reglementări în funcție de sector: dreptul muncii, securitate socială, impozitare.

În ceea ce privește dreptul muncii, care se referă la principiile egalității de tratament și protecției lucrătorilor străini detașați, precum și la obligațiile tuturor companiilor străine care detașează personal în străinătate, trebuie luate în considerare următoarele:

• la nivelul UE: Directiva UE 96/71/CE, Directiva 2014/67/UE, Regulamentul (CE) 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului.
• la nivel italian: Decretul legislativ 136/2016
• la nivelul României: Legea 16/2017

În ceea ce privește securitatea socială și, prin urmare, pentru a ști unde și când se plătesc contribuțiile, ar trebui să se facă trimitere la Regulamentul (CE) nr. 883/2004 și la Regulamentul (CE) nr. 987/2009.

În ceea ce privește impozitarea, pentru a ști unde și când se plătesc impozitele pe veniturile salariale ar trebui să se facă referire la:

• convenții bilaterale de evitare a dublei impuneri încheiate între cele două țări de interes (cea care detaşează şi cea unde se detaşează);
• legislația fiscală a țării de origine (de exemplu, Italia) și a țării de destinație (de exemplu, România).

1. În ceea ce privește dreptul muncii, legislația actuală evidențiază câteva puncte-cheie, printre care o mai mare claritate în ceea ce privește salariile minime și obligațiile pentru companiile străine care doresc să detașeze

Este foarte important să se sublinieze faptul că în relația de muncă cu lucrătorii detașați se aplică, pe durata detașării, aceleași condiții de muncă și de angajare ca și pentru lucrătorii care desfășoară o muncă similară în locul în care are loc detașarea (de exemplu, Italia), așa-numitele niveluri minime ale condițiilor de muncă și de angajare, cu referire la:

• Durata maximă a timpului de lucru și durata minimă a repausului
• Durata minimă a concediul anual plătit
• Nivelurile minime de salarizare, inclusiv plata orelor suplimentare
• Sănătatea, securitatea și igiena la locul de muncă
• Egalitatea de tratament între bărbați și femei.

În plus, pentru a garanta o protecție economică adecvată pentru lucrătorii detașați în străinătate, salariul minim trebuie să includă următoarele elemente salariale:

• Salariul de bază
• Indemnizații în funcție de vechimea în muncă
• Superminimi
• Plata orelor suplimentare, a orelor de noapte și a sărbătorilor legale
• Indemnizații de detașare (în cazul în care se compensează inconvenientele cauzate de mutarea lucrătorilor din mediul lor obișnuit)
• Indemnizații de deplasare.

2. Obligațiile de securitate socială în contextul detașării în cadrul Uniunii Europene

Articolul 11, alineatul 3, litera a) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 prevede, ca regulă generală, că o persoană angajată într-un stat membru al UE se supune legislației respectivului stat membru.

În cazul unui angajat care este transferat temporar pentru muncă din Italia în România, angajatorul va trebui să solicite pentru salariatul care va fi detaşat modelul A1 de la organismul competent din țara sa. Acest model A1 va putea certifica ce legislație de securitate socială se aplică în cazul titularului modelului (în exemplul nostru, acesta va rămâne sub incidența legislației italiene).

Formularul A1 trebuie să fie păstrat la îndemână și prezentat de către angajat sau de către societate la autoritatea din țara în care lucrează (România), pentru a confirma statutul său de asigurat social și pentru a indica țara în care trebuie plătite contribuțiile sale. Detașarea presupune transferul temporar al lucrătorului într-o altă țară, în numele companiei, pentru o perioadă de maximum 24 de luni. În cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile de detașare, se emite automat formularul A1 pentru a certifica faptul că persoana în cauză rămâne supusă legislației statului din care a fost detașată(Regulamentul CE nr. 883/2004 și Regulamentul CE nr. 987/2009).

În conformitate cu articolul 12, alineatul 1 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004, o persoană angajată într-un stat membru (Italia), pentru o persoană juridică care își desfășoară activitatea în acest stat membru (Italia), care este detașată într-un alt stat membru (România) pentru a presta activitate în calitate de angajat în numele persoanei juridice, rămâne supusă legislației primului stat membru (Italia), cu condiția ca durata preconizată a activității să nu depășească 24 de luni și ca rolul angajatului detașat să nu fie acela de a înlocui o altă persoană detașată.

Neprezentarea Formularului A1 poate atrage după sine obligația de a plăti contribuțiile de securitate socială în România prin intermediul procedurilor locale prevăzute pentru astfel de cazuri.

3. Impozitare: unde și când se plătesc impozitele pe veniturile salariale

În cazul unui lucrător italian detașat, în baza unui contract de detașare, din Italia în România pentru a lucra pentru o persoană juridică română, obligația de a declara și de a plăti impozit pe veniturile salariale primite din străinătate revine persoanei fizice detașate în România.

Pentru a stabili regimul fiscal aplicabil unor astfel de venituri salariale obținute de persoane fizice nerezidente detașate în România, trebuie să se ia în considerare dispozițiile articolului 127 și ale punctului 43 alineatul (4) din Codul fiscal român coroborate cu dispozițiile Convenției de evitare a dublei impuneri încheiate între România și Italia.

Ca regulă generală, veniturile salariale obținute de persoanele fizice nerezidente care lucrează în România sunt impozabile dacă persoana fizică este prezentă în România una sau mai multe perioade care depășesc în total 183 de zile în orice perioadă din cele 12 luni consecutive care se încheie în anul calendaristic în cauză sau în perioada și în condițiile specificate în Convenția de evitare a dublei impuneri încheiată între România și Italia și numai dacă persoana fizică își dovedește reședința în Italia prin intermediul unui certificat de rezidență fiscală eliberat de autoritatea italianăcompetentă.

În plus, veniturile salariale obținute de persoanele fizice nerezidente care lucrează în România şi sunt prezente în România pentru o perioadă mai mică de 183 de zile în orice perioadă din cele 12 luni consecutive care se încheie în anul calendaristic în cauză sau în perioada și în condițiile specificate în Convenția de evitare a dublei impuneri încheiată între România și Italia, sunt impozabile în România dacă este îndeplinită cel puțin una dintre următoarele condiții:

• Salariul este plătit de către sau în numele unui angajator rezident;
• Salariul este plătit de un sediu permanent din România aparținând angajatorului nerezident.

În condițiile în care persoana fizică nerezidentă, în calitate de lucrător detașat care prestează muncă în România, depășește 183 de zile de prezențăefectivă în România sau depășește perioada prevăzută în convențiile de evitare a dublei impuneri, aceasta trebuie să plătească impozit din prima zi de când obține venituri din activitatea salarială desfășurată pe teritoriul României.

Referitor la impozitele datorate de lucrătorii străini detașați pe teritoriul României pentru activități dependente desfășurate în România, o altă obligație pentru persoana fizică nerezidentă este cea prevăzută de Ordinul Ministerului Finanțelor Publice 1099/2016, care stabilește modalitatea de stabilire a rezidenței fiscale în România: „persoana fizică nerezidentă are obligația de a înregistra la organul fiscal competent Chestionarul pentru stabilirea rezidenței fiscale la sosirea în România, în termen de 30 de zile de la data la care se împlinesc 183 de zile de prezență în România” (art. 14 OMFP 1099/2016).

4. Concluzii

Suntem conștienți de faptul că noțiunile prezentate mai sus nu sunt ușor de înțeles, motiv pentru care rezumăm ceea ce credem că ar trebui să știi în cazul în care decizi să vii în România ca lucrător detașat sau ca persoană fizică care dorește să desfășoare activități independente în România.

1. Dacă ești un lucrător detașat de o societate italiană la o societate românească

• Nu uita să ai la tine formularul A1 valabil pentru detașarea inițială de maximum 24 de luni (sau pe durata detașării), care îţi va permite să plăteşti contribuțiile în țara de origine – Italia. Fără modelul A1 va trebui să plăteşti contribuțiile în România (compania va trebui să o facă în numele tău).
• Obligația de a plăti impozite în România pentru salariul tău este responsabilitatea ta – persoană fizică și nu a companiei pentru care lucrezi. Fii atent, consultă un consilier de încredere în domeniul muncii și începi toate actele necesare în termenele legale.
• După cele 183 de zile de prezență în România, nu uita să completezi și să depui Chestionarul pentru stabilirea rezidenței fiscale la organul fiscal competent.
• În calitate de lucrător detașat, ai posibilitatea de a te înregistra la AIRE sau de a rămâne rezident în Italia, unde este posibil să ai centrul de interes. Fii prudent și informează-te din surse de încredere cu privire la calendarul și procedura care trebuie urmată.
• Când ajungi în România, va trebui să îți deschizi o poziție fiscală în România pentru a-ți îndeplini obligațiile fiscale. Nu uita să o închizi atunci când vei decide să părăsești teritoriul României pentru a te întoarce la muncă în țara de origine.

2. Dacă ești o persoană fizică care decide să se stabilească în România
   • La sosire va trebui să îți deschizi poziția fiscală în România
   • Este posibil să trebuiască să te înregistrezi la AIRE în Italia
   • După cele 183 de zile de prezență în România va trebui să completezi și să depui la agenția fiscală competentă Chestionarul pentru stabilirea domiciliului fiscal.
   • Atât impozitele, cât și contribuțiile vor trebui plătite în România
   • Va trebui să respecţi obligațiile privind depunerea declarațiilor fiscale

Îți stăm la dispoziție pentru orice nevoi, clarificări sau practici de urmat.